Fara ca nimeni sa le ceara acest lucru, foarte multe ziare romanesti au simtit nevoia sa-si puna pe prima pagina, alaturi de titlu, scrise cu litere de o schioapa, sintagme de genul “publicatie independenta”, “ziar apolitic”, “cotidian liber”. “La noi in redactie nu s-au facut niciodata presiuni”, se trezesc vorbind neintrebati prezentatorii de stiri de la radio sau televiziune. Daca ii intrebi de ce, acum patru luni, nu vorbeau de baroni, de dosarele penale ale lui Mischie, de privatizarile-tepe, ridica din umeri. Nu e treaba lor. Ei s-au multumit doar sa prezinte aceleasi violuri, aceleasi talharii, aceleasi congrese PSD. Pana acum patru luni, Romania jurnalelor de stiri si Romania adevarata nu prea mai aveau multe lucruri in comun. Sunt ziare care acum scriu despre mafiotii politicieni, de care se faceau ca nu stiu acum patru luni. Schimbarea politicii editoriale cu 180 de grade iti provoaca si ras, si greata. Oare cititorii ziarelor aflate in gratiile puterii nu s-au intrebat niciodata: “De ce au nevoie Centralele Termonucleare sa-si faca publicitate in ziar, pe zeci de mii de dolari?” De ce anumite subiecte sunt ocolite cu gratie?
Sa nu cumva sa credeti ca, dupa alegeri, lucrurile s-au schimbat radical, ca metehnele politicienilor dispar odata cu alternanta la putere. Cum poate ziaristul sa se opuna presiunilor politice si economice? Vrea ziaristul sa se opuna acestor presiuni? Cat mai ramane in picioare din sintagma “cainii de paza ai societatii”, cu care ne-am obisnuit sa ne autoflatam? Nu cumva a devenit o buna parte a presei o simpla marfa, vanduta impreuna cu pliculete de sampon si napolitane?
Am incercat sa gasim macar partial raspunsul la aceste intrebari, in cadrul unei mese rotunde cu tema “Libertatea presei - limitele unei notiuni tot mai abstracte”, organizate de TIMPOLIS, joi, in Sala Verde a Consiliului Judetean. Ne-au fost alaturi ziaris