Câte lucruri inutile se strâng într-o casă îţi poţi da seama cu adevărat în momentul în care te hotărăşti să te muţi. Sau când faci o curăţenie generală. Sau când pur şi simplu te împiedici de ele, nu mai ştii cum să le faci loc în cutiile mari de carton puse una peste alta în debara, pe raftul cel mai de sus în ideea că poate-ţi vor folosi la ceva în viitor. Cele mai multe dintre ele sfârşesc în piaţa de vechituri, răsfirate pe saci mari de plastic, obosind ochiul clientului cu formele şi combinaţiile de multe ori ilare în care sunt expuse.

Bătrânii renunţă şi la amintiri

Duminică, -24 de grade C, dimineaţa. Aglomeraţie pe podul de pe Mureş, piaţa de vechituri plină. Un simplu exemplu al nivelului de trai. Să stai ore întregi în picioare, cu frigul în oase, cu mâna îngheţată pe-o ţigară aprinsă în ideea că poate trece mai repede timpul, doar pentru a vinde, dacă ai noroc, un obiect inutil, fără valoare, de cele mai multe ori stricat sau peticit. Bătrânii. Ei sunt cei mai fideli vânzători în piaţa de vechituri. Există două categorii: cei care vor să scape de vechiturile adunate de-a lungul zecilor de ani, şi cei care nu mai au nimic de vândut din casă, dar vând obiectele altora, cu un mic comision al lor pus peste preţ. “Eu vin tot a doua duminică pentru că merg şi la biserică. Nu vând lucrurile mele, nu mai am nimic de vânzare. Dar, vecinii mei mai au câte ceva. Se întâmplă să mi le dea pur şi simplu, să nu vrea bani pe ele, depinde şi de valoarea lor”, spune Erzsebet V., 64 ani.

Este îngrijorător faptul că, la nivel naţional, pensionarii reprezintă aproximativ 20% din totalitatea săracilor. Este trist să-i vezi cum stau în frig şi vând lucruri mărunte la prima vedere şi totuşi cu valoare sentimentală, adunate şi păstrate cu sfinţenie de-a lungul vieţii, apoi vândute pe nimic.

Piaţa de vechituri în mişcare

Comerţul cu obiecte vechi, fo