Când un “adevăr” este reiterat sistematic de un singur canal de distribuţie, autoritatea acestuia va tinde să domine conştiinţa publică, indiferent de probitatea valorică sau morală reală a acestuia. Zilele trecute mă aflam în Timişoara şi aflam că Facultatea de Artă din cadrul Universităţii de Vest se gândeşte serios la integrarea Fotografiei ca secţie de sine stătătoare, în condiţiile în care artele new media sunt într-o mare criză la noi dar dominante de câteva decenii afară. În paralel aproape, am fost surprins să văd la singura televiziune cu specific cultural din România, TVR Cultural, o ştire “culturală” smulsă din Târgu Mureş în care autorităţile culturale locale statutau o expoziţie de artă fotografică a unui grup de fotografi amatori “la cel mai înalt nivel artistic”. Locaţia, Târgu Mureş, era la rându-i un element crucial al ştirii, de vreme ce acest centru era prezentat ca unul de primă importanţă în circuitul internaţional al artei fotografice.
Să le luăm pe rând. Fotografia de artă a suferit, poate, cel mai mult între artele vizuale înainte de anul 1989. Considerată o formă strategică de promovare a imaginii partidului şi conducătorului ţării, arta fotografică era strict controlată de cenzorii “de la Cultură”, fie că era vorba de expoziţii fie de publicaţii. Până şi forma în care se asociau ca entitate artistică, şi anume Asociaţia Artiştilor Fotografi, era singura acceptată de regim, în ea activând toţi pasionaţii de fotografie (marea majoritate amatori) din fabrici şi uzine.
Manifestările fotografice ce-şi doreau o sincronizare reală la tendinţele artistice internaţionale trebuiau, obligatoriu, să se desfăşoare în regim underground, ascunse de privirile restricţionare ale autorităţilor şi departe de mediul academic care nu a integrat niciodată fotografia ca secţiune de sine stătătoare în academiile de artă. Anii optzeci sunt martorii m