Privesc de cîteva săptămîni serialul de la televiziune făcut de George Banu şi regizorul Dominic Dembinski. O incursiune deopotrivă savantă şi umană în lumea personajelor majore din istoria dramaturgiei universale, personaje rîvnite, obsedante, visate, simţite de orice actor de pe planetă, personaje cu poveşti, cu tensiuni, cu iubiri, împliniri şi trădări. Sondarea propusă de acest film are vibraţii speciale, cred eu, tocmai pentru că se opreşte asupra neliniştii umane, asupra fiinţei şi complexităţii sale analizate aici dincolo de şabloane şi discursuri arhicunoscute şi bătătorite. Locuri, poveşti, relaţii, întîmplări, tensiuni, ape, magnolii fac parte din traseul iniţiatic şi emoţional pe care sînt structurate conferinţele în serial ale lui George Banu, această privire de dinăuntru a personajului, din intimitatea lui, confortabilă sau nu, plină de anxietăţi şi de sublim. Se îmblînzeşte astfel receptarea şi se purcede spre înţelegere, fără şabloane, fără obstacole sau frici. Spectatorul este dezinhibat, eliberat de intoxicări şi prăfuieli şi apoi condus şi sedus de complexitatea lumilor din sine şi din celălalt. "Celălalt" aici se numeşte PERSONAJUL. Personaje devin şi cei care povestesc, George Banu şi Dominic Dembinski, deopotrivă, şi cei care au scris aceste mari teme asupra cărora continuăm să ne învîrtim şi să ne situăm în diferite ipostaze şi raporturi. Mi-am amintit că am revăzut de curînd un documentar minunat despre Jean Giraudoux. Era special, aşa cum a fost şi personajul-autor. Se păstra cu discreţie în film ceva din ciudăţenia autorului, din bizareriile pe care le-a cultivat cu savoare. Acel tip de memorie care conservă şi partea umană, vie, din fiecare. "Să căutăm legenda din noi", spune undeva Giraudoux. Cam aceeaşi propunere despre care vorbeam şi mai sus. Sînt pline de haz şi de mister totodată, parcă ar fi mici spectacole, secvenţele, repetate