Trăim vremuri tare ciudate, paradoxale, absurde şi foarte puţin conforme cu dorinţele noastre, ale alegătorilor cei mulţi şi proşti care am crezut în schimbare şi am visat la o clasă politică profesionistă, capabilă să facă faţă provocărilor europene şi standardelor lumii civilizate. Nu neapărat că acestea ar reprezenta idealul nostru sau că reprezintă acel absolut de atins şi de către politicienii de pe la noi.

În schimb, e drept doar după două luni de mandat, asistăm la o circotecă perpetuă.

Preşedintele României intră în conflict cu o minoritate, e drept, a partidului, dar care reprezintă valul tânăr şi dinamic al democraţilor. Cozmin Guşă, un artizan al scandalurilor intra-partide, presupune că Traian Băsescu este şantajabil, fără nici o dovadă, dar apărat de imunitatea declaraţiilor politice. În acest timp, deputatul nostru PD, Lavinia Şandru, îi plăteşte poliţa controversatului Radu Berceanu pentru că a numit-o, la plecarea ei la Internaţionala Socialistă, mameluc. Public, pedista noastră îi sugerează lui Berceanu că acesta ar fi intervenit pe lângă societatea civilă şi aşa a fost exclus din listele întocmite de Coaliţia pentru un Parlament Curat.

În acest timp, scandalul scrisorii semnate de 17 lideri ai PD, inclusiv de preşedintele de Mureş, Dinu Socotar, scrisoarea de susţinere a imberbului în ale politicii Cozmin Guşă, trece în planul doi – se mai agită doar deputatul Monica Iacob Ridzi, de la Hunedoara, sau primarul de Alba Iulia, Mircea Hava. Oricum, în oricâte emisiunie radio-TV sau interviuri în presa scrisă ar apărea, fostul apropiat al ex-premierului Năstase, iar apoi al preşedintelui Băsescu, Cozmin Guşă, nu ne va convinge că nu visa preşedinţia PD. Că, vorba unui coleg, doar nu era ziua lui şi câţiva colegi s-or fi gândit să-i facă cadou susţinerea la şefia partidului.

În tabăra liberală, în schimb, este momentan linişte