Deficitul comercial a ajuns la 7,3 miliarde euro in 2004 – un record –, reprezentand circa 12% din PIB; si este probabil ca deficitul de cont curent sa fi ajuns la 7% din PIB. De altfel, aceasta marime fusese anuntata de deficitele externe lunare.
Miliardul de euro din capitolul "erori si omisiuni" din balanta de plati contine transferuri de la romanii din strainatate, ceea ce ar corecta deficitul de cont curent oficial in jos; daca insa includem profiturile capitalului strain nerepatriate, deficitul ar trece bine de 7% din PIB.
Cifrele de mai sus confirma tendinta deficitelor externe in ultimii ani, cu contributia decisiva a sectorului nebugetar. Dobanzile in scadere accentuata la lei, salarii mai mari, expansiunea creditului de consum (dar si a celui pentru investitii), aprecierea leului au favorizat o dinamica a cererii interne considerabil superioara ofertei interne.
Aprecierea leului, severa in ultimele luni ale lui 2004, a ajutat obtinerea unei inflatii de sub doua cifre, dar a adancit deficitele externe. Am avut investitii straine directe in crestere, dar privatizari masive (ex: Petrom) au "amenajat vitrina". Practic, am avut un compromis (trade-off) intre dezinflatie si deficitele externe.
Acest trade-off explica de ce "supraincalzirea" nu s-a manifestat prin presiuni inflationiste anul trecut.
Cresterea deficitelor externe justifica grija fata de posibile derapaje in 2005 (tinand cont si de efecte ale reformei fiscale) si explica de ce discutiile cu expertii FMI sunt dificile. Un deficit bugetar mai mare decat cel de anul trecut ar mari deficitele externe in 2005 si ar impiedica continuarea dezinflatiei.
Fata de evolutia conturata mai sus se impun cateva observatii. Opinii potrivit carora amanarea pasului de liberalizare a contului de capital nu ar ajuta, intrucat functioneaza deja "speci
