In plina zi, in Timisoara, un om de afaceri este obligat sa intre intr-o masina straina, este perchezitionat si somat sa scoata rapid peste 100.000 de euro. E doar unul dintre cazurile grave cu care se confrunta Politia si ale caror urmari, directe sau indirecte, le resimte omul de rand. E doar un indiciu ca acea criminalitate organizata - care in raporturile de bilant scade de la an la an - a scapat de sub control. Un indiciu ca gradul de siguranta al populatiei este tot mai mic. Un indiciu ca problema cea mare nu o reprezinta un act criminal in sine, cat tolerarea, ani si ani de zile, a celor care ajung sa-l comita si care, probabil, nu se opresc la un singur act criminal.Am vazut in ultimii ani reglari de conturi in plina zi, in plina strada, la Timisoara, la Lugoj, la Deta, intre bande de tigani, intre grupari mafiote care isi impart zonele de influenta. Sechestrari, santaje de sute de mii de euro, comise sub amenintare, focuri de arma deschise de bande hoti de masini asupra politistilor, oameni ai legii aruncati in catuse de membri ai lumii interlope. Cum au ajuns sa se inchege aceste bande, sa-si hasureze harta oraselor dupa bunul plac, sa intretina conflicte mocnite, sa se ameninte cu moartea, sa se inarmeze pana in dinti - si cu arme albe, si cu arme de foc - fara ca Politia sa stie ceva sau fara sa faca ceva concret impotriva lor? Cum e posibil ca astfel de cazuri sa se finalizeze pe jumatate doar, pentru a le da posibilitatea mafiotilor, traficantilor, criminalilor de a recidiva si, poate, cu o si mai mare violenta? Cazul Sasa Disici, de la asasinarea caruia se implinesc peste cateva zile patru ani, a ramas rezolvat doar pe jumatate, desi in primavara lui 2001 a fost prezentat ca un dosar inchis. Dupa ani de zile, Politia Timis recunoaste ca acest caz a ramas partial cu autor necunoscut. si, din pacate, sunt mult prea multe cazuri foarte grave ai caror auto