Cazul Tariceanu.
De-abia s-a incheiat luna de miere a Guvernului Tariceanu, ca presa s-a napustit sa critice activitatea echipei, ministerelor, ministrilor, secretarilor, personalului, administratiei etc. Datoria presei este sa monitorizeze guvernul, dupa cum datoria guvernului este sa guverneze. Iar presa a avut pana acum o multime de obiectii, critici, retineri, ironii, ca sa nu mai vorbim de acuzatiile nedovedite, calomniile, atacurile sub centura din presa de partid Psd, Prm sau din publicatiile ostile. Cu toate acestea, perceptia publica este cu mult mai favorabila decat imaginea din presa. Primele sondaje de opinie de dupa alegerile din 2004 arata un grad inalt de incredere acordat Aliantei Da de catre public, mai mult decat dublu fata de rezultatele din alegeri. Fata de cele 31,7% obtinute de Alianta Pnl-Pd in alegeri, cele doua sondaje publicate recent indica un nivel al intentiei de vot de 66% si 69%. Guvernul de coalitie Pnl-Pd-Udmr-Pur are un nivel de incredere de 64%, iar premierul Tariceanu de 58%. Cine are dreptate, presa, prea neincrezatoare si preponderent critica, sau opinia publica, inca extrem de increzatoare? Analiza politica trebuie sa porneasca de la un set de criterii clar definite, care sa excluda starile subiective de neincredere exagerata sau incredere nelimitata.
Analiza politica a unui fenomen se face fie dupa ce si-a dus la capat ultimele consecinte, fie cand este in plina desfasurare, fara a sti bilantul final si elementele neprevazute. Ca sa dau exemplu din propria experienta, in 1998 am inceput sa lucrez la trei proiecte mari de analiza politica (Conventia Democratica, Fsn-Pdsr, Prm). La vremea aceea, Cdr era principala forta a coalitiei, Psd si Prm erau in opozitie, cu scoruri modeste. Cand analizam Conventia cu Pntcd prim solist, imi propuneam sa explic "miracolul" politic al ascensiunii la putere a unei forte despre