Zilele trecute, un personaj desprins parca din romanul lui Mihail Bulgakov, "Maestrul si Margareta", a slobozit inspre camerele de televiziune o metafora demna de marele scriitor rus.
D-l Iacobov de la Rafo, caci dansul este ucenicul "maestrului" Woland, a descris intalnirea de sapte ore cu procurorii de la Pna, drept un joc de sah: aceia cu albele, el cu negrele. Aceia muta primii, el se apara, scoate pionii, aduce calul si pozitioneaza nebunul. Ce se intelege de aici? Ca oamenii legii nu vor reusi niciodata sa-i dea sah-mat bunului prieten al albinosului prestidigitator Hrebenciuc, pentru simplul motiv ca e "nevinovat". N-a spalat miliarde, n-a furat petrol, n-a pacalit statul, n-a creat nici un prejudiciu nimanui, n-a pus in pericol siguranta nationala. Este curat ca luna de pe cer, cinstit ca schimnicul Pafnutie, onorabil ca onorabilul odorheian Oprea Oprisan, oferind onorific o odaie ocazional ornamentata oaspetilor oraseni. Ape vor seca in albie, stele se vor stinge pe cer si munti se vor pravali in mare, dar atunci, si nici atunci, d-l Iacobov nu isi va recunoaste vreo vina.
Ca o coincidenta, nici un membru al clasei inavutitilor fara frontiere, care au dat marile tunuri cu voie si binecuvantare de la fostul partid-stat, nu se simte vinovat de ceva. Au disparut fabrici vandute la fier vechi, si-au dat duhul combinatele, au murit bancile si rafinariile care reprezentau coloana vertebrala a statului, s-au inchis institutele de cercetare, averea publica a ajuns o ruina. Nimeni nu este vinovat. D-lor procurori, puteti sa dati drumul la miile de dosare care zac prin sertare sau sa luati la mana toate rapoartele Sri ignorate sistematic pana in prezent! Va fi frumos, impresionant, bine tintit mediatic. Dar vinovati nu veti gasi. Exista la romani obiceiul de a nega evidentele: teroristii n-au tras in noi dupa 22; generalul cu piciorul in ghips n-a avu
