- Cultural - nr. 30 / 14 Februarie, 2005 Din povestirile romantioase despre oamenii marii nu lipsesc niciodata capitolele dedicate stabilimentelor de placeri usoare, pe bani. Caci ce poate fi mai reconfortant pentru cel batut de valuri, sfichiuit de aerul sarat al marilor si oceanelor, decat imbratisarea linistitor de calda a unor brate delicate de femeie? Cum acesta este un aspect cunoscut de toata lumea - caci cine nu se crede expert la femei?! - si ocolit deopotriva cand este vorba de pus cartile pe masa, am sa-mi spun punctul de vedere ca unul care am simtit pe propria-mi piele efectele izolarii marinarului. In realitate, lucrurile nu stau la fel ca in povestile colorate strident despre iubitele din fiecare port. O examinare mai atenta a conditiilor vietii pe mare ar putea duce la o intelegere mai profunda a acestei meserii. Viata zilnica intr-un echipaj plecat pentru multe luni este monoton regulata prin program si dura prin privatiunile specifice. Acolo, in largul apelor, nu e loc de multa delicatete si sensibilitate. Cand Neptun este la mare suparare, asprimea marii se transfera asupra felului de a fi al marinarului. Dumnezeu a creat si femeile usoare, leac pentru nelinistile hormonale si singuratatea celor care au de infruntat stihiile marii. Nimic nu se compara, ca efect vindecator pentru sufletul unui barbat rupt de lume si de realitatile proprii uscatului, cu sarutul si imbratisarea patimasa a femeii. Poate tocmai de aceea aceste femei usoare din lumea porturilor nu trebuie aratate cu degetul. Au si ele rostul si locul lor pe lume, isi vor avea locul chiar si in Paradis, inaintea multora dintre noi, dupa spusele Bibliei. Deosebirea dintre prostituata occidentala si cea orientala este aceea ca prima face o meserie considerata ca oricare alta, in timp ce a doua o face pentru copiii pe care trebuie sa si-i hraneasca zilnic, cu riscul oprobriului societatii.