Editurile nu traiesc doar din hit-uri. Pariul cel mare al unui editor este de a propune titluri si autori noi, e de parere Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom care a inceput cu doua computere, iar anul trecut a scos 499 de titluri. (C.T.)

Doua calculatoare, o imprimanta si citeva birouri este dotarea standard cu care debuteaza orice editura in Romania. In bransa, „barierele la intrare“ sint ca si nule, concurenta insa e dura. In 1995, cind aparea prima carte cu sigla Polirom, existau edituri puternice de stat si altele, privatizate, cu o mostenire logistica impresionanta. Existau si edituri puternice private.

Concurenta pe o piata devenita libera e o provocare careia nu-i poti face fata decit adoptind strategii flexibile: selectia titlurilor si a echipei, controlul costurilor, marketingul ofensiv.

Polirom s-a impus chiar din al doilea an de existenta

Dintre miile de edituri aparute la noi, multe au disparut. Ca sa rezisti, trebuie sa faci o analiza riguroasa, sa-ti cunosti punctele tari si sa le contracarezi pe cele slabe. Provincia culturala, cea ieseana, putea fi cu prisosinta un dezavantaj din start – cum sa-l contracarezi, ne arata Adrian Marino chiar in cea dintii carte publicata de Polirom.

Primii consilieri sui-generis ai editurii au fost din Iasi: Liviu Antonesei, Stefan Afloroaei, Mihai Razvan Ungureanu, Florin Florescu sau Andrei Hoisie. Lor li s-au alaturat „grupul Timisoara“ – Adriana Babeti si Mircea Mihaies – apoi gruparea „externa“, Vladimir Tismaneanu, Sorin Antohi sau Matei Calinescu.

Dupa un an, Polirom cistigase o reprezentativitate nationala dupa doar 15 titluri publicate. In 2005, va edita peste 500, dintre acestea 70 % fiind titluri noi.

Editurile care au mizat numai pe succes comercial au disparut

Multe edituri noi s-au capitalizat publicind la inceput cart