Parchetul National Anticoruptie este un bluf. Infiintat cu mult zgomot- asa cum se intampla in spatiul mioritic-respectiva institutie nu este nici macar sperietoarea micilor infractori, in timp ce marii escroci fac bancuri pe seama sa. Capturile procurorilor anticoruptie pot fi numarate pe degete; sunt putine si minore. Previzibil, de altfel, PNA a devenit, in cateva luni de la infiintare, un fel de pudra cu care se incearca "cosmetizarea" ridurilor Romaniei vazuta din afara.Atat de mult s-a vorbit despre coruptia de la noi, incat subiectul a devenit cliseu. Omul, cand aude de dare si luare de mita, primire de foloase necuvenite, trafic de influenta, schimba canalul televizorului sau intoarce pagina de ziar. Coruptia ne curge prin vene, o respiram pe strad=E3, ne apasa in institutii.E imbibata in pereti, picura obsedant din robinetul defect. Romanul se naste si moare corupt, in umbra contextului istoric; domnitorii nostri dadeau spaga la Poarta otomana pentru a fi unsi sau tinuti in functie, boierii plateau sa ramana cu capul pe umeri, palmasii cotizau si negrul de sub unghii ca sa aiba drept la viata. Pentru a stii asta, nu ai nevoie de procurori specializati. Notiunea de coruptie s-a bagatelizat. Desi este una dintre cele mai grave infractiuni, nimeni nu mai tresare atunci cand se vorbeste despre ea; vinovata pentru aceasta situatie este si institutia creata sa statueze exemplu si sa o starpeasca, sa convinga populatia ca intentiile sale sunt serioase, iar activitatea ce o desfasoara nu este superficiala, asa cum a fost cea a tuturor organismelor anticoruptie care ne-au amagit cu indicatorii lor de lips=E3 de performanta, din 1990 incoace.Campania pornita de procurorii PNA a fost, inca din primul moment, populista; prost gandita si aplicata, ea nu a vizat fondul problemei, ci suprafata. Au fost sacrificati cativa oameni de afaceri care pierdusera sprijinul politic,