Vazuta din avion, meseria de jurnalist pare un fel de joaca, pe care o poate face oricine, cu un minim efort. O conferinta de presa la ora 11, o stire, niste oameni care se inghesuie sa-ti dea declaratii, bombe mediatice care vin inspre tine, subiecte senzationale care apar fara sa le cauti, program regulat de opt ore maxim, apoi seara la stiri savurarea momentului de glorie, urmata de o serie de telefoane de felicitare, dupa care a doua zi alte subiecte senzationale, alte bombe mediatice. Nimeni nu-si poate imagina un program de lucru despre care stii doar cand incepe, nu si cand se termina, trezirea la ora trei noaptea pentru a merge cu Politia in razii, asteptatul pe scarile Parchetului, in frig, ore intregi, pentru o declaratie, amenintarile, lucrul presat de timp, stresul care devine rutina, si totul pentru un produs care tine o zi. Poate, mai mult ca in oricare alta meserie, iti trebuie un dram de talent si un strop de nebunie.
Ovidiu Oanta face parte din echipa celor care, zi de zi, comprima ziua in 35 - 40 de minute, la Stirile Pro TV. Vazand produsul muncii lor, ambalat frumos, probabil ca putini telespectatori se gandesc la volumul imens de munca si la uriasul angrenaj care se pune in miscare pentru a le aduce in fata ochilor cele mai importante evenimente ale unei zile. Povestea lui Ovidiu Oanta poate fi povestea oricarui alt ziarist pasionat de meserie. Adica, a unui om pentru care cele 24 de ore ale unei zile sunt mereu prea putine.Rodaj in presa scrisa Ovidiu Oanta a inceput sa lucreze in presa in 1992, din primul an de facultate. Asa cum marturiseste, in loc sa mearga la cursuri, prefera sa mearga pe teren. A avut insa si bafta sa aiba in jur oameni de la care a putut fura meserie.
"Fata de 1992 modificarile de continut, dar si de forma sunt radicale. Daca in primii ani de dupa revolutie presa romaneasca, fie ea scrisa, fie audiovizuala, av