OCHUL SOACREI
MONICA STEFANIA VELICU
Doamne Dumnezeule, pana unde s-a ajuns! Chiar ca aveam dreptate cand spuneam ca nu mai sunt nurorile ca pe vremea mea. Stati sa va spun. Nu mica mi-a fost uimirea cand am gasit in cutia postala o scrisoare. Trecuse si Sf. Valentin si toate. Deschid plicul cu emotie si gasesc... ce credeti? O epistola de la o asa-zisa nora pe care au infuriat-o adevarurile din paginile mele.
Bag de seama ca dragele mele cititoare, in loc sa ia aminte la sfaturile mele cele bune, vor sa incruciseze cu mine sabia, "au pana", dupa cum imi scria draguta de "fosta" nora, cum s-a autointitulat. Pai s-o incrucisam, draguta, s-o incrucisam, dar te avertizez ca tu ai vrut-o! Dupa aia sa nu vii la mine plangand. Iti dai seama ca eu am vazut multe la viata mea si ca experienta imi vine in ajutor. Vrei concurs de gatit? Pofteste! Vrei concurs de curatenie? Te invit cu draga inima. Dar eu tot iti spun parinteste ca mai bine ai veni sa-mi ceri un sfat. Vorba bunicii mele: "Eu nu te cert, eu te invat, mama". Ca se stie de cand lumea ca femeia trebuie sa faca treaba in casa, iar barbatul... e barbat. Auziti si dumneavoastra, soacrelor din toata lumea, dumneaei vrea "echitate". Vrea egalitate intre barbat si femeie. O fi asta cu pregatirea asa cum spui, dar eu tot nu sunt de acord ca baiatul meu sa curete cartofi si sa dea cu aspiratorul. Ca eu l-am crescut ca-n palma. Ce daca are si nora-mea facultate? Asta inseamna ca nu mai e nora? Sau, ma rog, nevasta? Cat despre "fosta soacra" a domnitei care mi-a scris, ce pot sa spun? Cred ca la fel ar spune si nora-mea despre mine, ca asa e specia asta a nurorilor... nerecunoscatoare.
Citez: "Dar sa va spun cateva amintiri legate de fosta mea soacra. Era prima data cand ii calcam pragul, ziua dumisale, iar dragalasa nici nu se obosise sa stearga praful si sa dea cu aspiratorul. Mi
