Există oameni care ascund în cărţi valori sentimentale pe care nu le vor pierdute decât odată cu ei înşişi. Unii găsesc valoarea doar în lei, înscrisă pe spatele ultimei coperţi. Pentru alţii valoarea stă în amintiri. O carte ruptă, cu foi lipsă, desfigurată în toate părţile, o carte care stă gata să fie aruncată din bibliotecă doar pentru simplul fapt că arată în ultimul hal, are totuşi o şansă de a fi refăcută. Există oameni care reuşesc să-i redea chipul de acum, poate, zeci de ani.

Tânără după 135 de ani

Recondiţionarea cărţilor este o meserie manuală care necesită multă migală şi răbdare din partea celor care o fac. Pe strada Lenin din Târgu-Mureş există un atelier unde şase angajaţi reuşesc să redea viaţa cărţilor încercate de trecerea anilor, aplicându-le o serie de intervenţii estetice asupra aspectului lor degradat, făcut praf uneori. Cosmetizarea cărţilor nu se poate face în totalitate, mai ales în cazurile unde lipsesc anumite paragrafe, foi sau părţi rupte. Fiecare filă în parte se coase sau se lipeşte, se taie marginile pentru a le uniformiza, iar pe coperţi se aplică pânză atent tăiată şi adaptată pe locul care necesită o corectură estetică. Există oameni care ascund în cărţi valori sentimentale pe care nu le vor pierdute decât odată cu ei înşişi. Bibliile şi cărţile de beletristică ajung cel mai repede pe masa de lucru a atelierului. Una din vechile cărţi recondiţionate de către cei şase meseriaşi a fost o biblie din anul 1870 scrisă cu litere chirilice. “Am lucrat şase luni de zile ca să o refacem. Hârtiile acestor cărţi sunt foarte vechi şi se rup uşor. Dacă nu eşti atent, există riscul să faci mai mult rău decât bine în recondiţionarea ei. Chiar acum am terminat de lucrat la o culegere de poezii de Petofi apărută în anul 1890 şi am avut mare grijă să îndeplinim dorinţa clientei care ţinea foarte mult la acest volum”, spune un angajat.