"Sînt prea mulţi pensionari? Probabil că da" România a avut şi are o mare dilemă: de ce tranziţia durează atît de mult şi cine este vinovat pentru acest lucru. O armată de specialişti, analişti, experţi, economişti sau finanţişti, procurori, observatori federali şi băgători de seamă locali au analizat, estimat, evaluat, expertizat en-gros ori în detaliu aspectele dilemei naţionale menţionate şi s-au pronunţat. De lungimea tranziţiei au fost sau sînt vinovaţi, pe rînd sau simultan: Ion Raţiu, ungurii, occidentalii, Doina Cornea, ţiganii, intelectualii, proştii, neocomuniştii ori criptocomuniştii, Coposu şi ţărăniştii, barba lui Emil, Alianţa Civică, Iliescu, regele Mihai, americanii care au bombardat Iugoslavia prietenă şi au intrat fără ONU în Irak, împiedicîndu-l pe Saddam să ne restituie datoriile, deja istorice. O categorie specială a făcut însă carieră în reprezentarea vinovatului de lungile şi nesfîrşitele noastre neplăceri ale încă neterminatei tranziţii (deşi noul prim-ministru ne-a anunţat că tranziţia s-a terminat odată cu instalarea guvernului său, primul guvern post-tranziţie), pe care, în pas leneş, de voie, o parcurgem: pensionarii români. Da, ei sînt vinovaţi. Sînt mulţi, prea mulţi. Şi proşti, cum spun nepoţii şi strănepoţii vornicului Moţoc. Bîrfesc pe băncile din faţa blocului, mănîncă mult şi votează prost, vor recalcularea pensiilor, medicamente compensate şi transport gratuit. Aşa au stabilit sociologii, experţii, economiştii ori procurorii de serviciu sau de ocazie. Ultimul procuror care a pronunţat un discurs inclemet împotriva pensionarilor a fost dl Mircea Mihăieş ("Matusalem votează", Cotidianul, 14 dec. 2004, "Matusalem se întoarce", acelaşi ziar, 4 ian. 2005). Noul avatar al profesorului Universităţii din Timişoara, analist politic al României literare, al Aspirinei săracului , al Cotidianului şi, probabil, al altor ziare sau reviste