Moldova şi Ucraina nu mai reprezintă "străinătatea apropiată", termen folosit de Rusia pentru a defini acea zonă a Europei de Est în care avea pretenţia că are interese legitime de securitate şi Occidentul nu avea dreptul să se amestece. Occidentul nu mai poate ignora ce se întîmplă la Chişinău şi Kiev, pentru că Moldova şi Ucraina reprezintă astăzi "vecinătatea imediată a Occidentului în extindere". Cei 500 de km de graniţă între România şi Moldova sînt, de fapt, 500 de km de graniţă ai Occidentului. Mai mult decît atît, societatea civilă din Ucraina şi Moldova, datorită accesului din ce în ce mai liber la informaţii, a constatat o continuă antiteză între ceea ce se întîmplă în Occident şi ceea ce trăiesc ei. Nu mă refer neapărat la vechiul Occident, ci chiar la noul Occident care înseamnă Polonia, Ungaria, Cehia, într-o anumită măsură şi România, toate aceste state care după '90 au declanşat reforme democratice. Această antiteză continuă între un anumit nivel de trai şi un alt nivel de trai a generat - după părerea mea - ceea ce s-a întîmplat în Ucraina. Surpriza mare este că în Ucraina avem o societate civilă care începe să înveţe să ştie ce vrea şi începe să ceară un alt fel de guvernare şi un alt fel de trai, un alt fel de viaţă. Acest sentiment face ca, în această fostă străinătate apropiată, Rusiei să-i fie negată vehement capacitatea de a transforma actualele societăţi mizere şi corupte în societăţi prospere şi democratice precum cele din Vest. Din ce în ce mai multe voci spun că Rusia se află la jumătatea căii între democraţie şi fascism şi direcţia nu este înspre democraţie, ci este înspre fascism. Sînt voci foarte pertinente, americane, care l-au comparat pe Putin cu Mussolini sau l-au acuzat direct de fascism. O listă de peste 100 de personalităţi europene au semnalat derapajele democratice şi au cerut UE să se implice pentru consolidarea democraţi