Prea mult s-a ras de profesorul meu
N-o sa neg faptul ca am copiat la examenele din facultate. Da, este adevarat, am facut-o din toate incheieturile, aidoma oricarui student care se respecta, prima copiere avand acelasi parfum ca primul fum de tigara sorbit cu pieptul.
De-a lungul timpului, am admirat cu sinceritate arta tineretului nostru in domeniul copierii. Am sarutat labuta unor domnisoare, altminteri enervant de pudice, care-si adaposteau fituicile sub scurtimea neverosimila a fustei. Am strans labuta unor domnisori, altminteri enervant de discreti, care-si plasau fituicile in buletin, alaturi de portretul scump al iubitei sau al purcelului din ograda.
Asa este, o putem spune cu mana pe Constitutie: nici un petec al anatomiei ori vestimentatiei studentesti nu-i nepotrivit pentru a gazdui o copiuta, iar asta este inca o dovada ca invatamantul nostru universitar pregateste specialisti de elita.
Este gresit sa se creada ca doar studentii sunt vinovati pentru calitatile lor de xerox. O parte de vina au si profesorii, de vreme ce unele cursuri cad mai greu decat o ciorba de perisoare, pregatite din asfaltul municipal.
In timpul facultatii, am avut ore cu un profesor nonconformist in toate cele, pe nume Constantin Cranganu. La disciplina pe care o preda, examenul era sustinut cu toate cursurile deschise. Fiecare student putea sa consulte ce carte poftea, fiecare student putea sa copieze pana facea scurta la mana. Iar daca vreun setos de invatatura tinea sa-si care la examen toata biblioteca judeteana, ei bine, putea sa o faca, in voia cea buna.
Celelalte cadre universitare si-au calit sarcasmul pe spinarea colegului lor, acuzandu-l ca se da interesant in fata studentelor. Mult, mult de tot s-a ras pe seama bietului Cranganu, prea mult s-a ras.
Astazi, roata s-a intors: nimeni nu mai face haz de el. Colegii il res
