* Aviatorul / The Aviator (SUA, 2004), de Martin Scorsese. Chiar s-o fi culcat cu 160 de vedete hollywoodiene? 160 cu sau fără Cary Grant? Includerea lui Grant e, probabil, o enormitate de-a biografului Charles Higham, dar vorbim despre lista lui Howard Hughes, iar legenda lui Hughes (rezumată recent, în aceste pagini, de Alexandru Călinescu) e deja enormă - ar putea să înghită fără probleme, cu ghiorăieli de satisfacţie, descoperiri mult mai gogonate. Jocuri sado-masochiste cu Hitler? De ce nu? Hîrjoneli în trei cu doamna Roosevelt şi Elvis Presley? Poate, nu se ştie. Ceea ce se ştie este că Hughes chiar a proiectat toate avioanele alea (şi unele dintre ele chiar au zburat), başca (şi asta e o contribuţie unică la teoria şi practica filmului de autor) modelul de sutien purtat de Jane Russell în Proscrisul (film preluat de Howard Hughes din mîinile lui Howard Hawks, în urma unei dispute artistice pe care mi-o imaginez delicioasă). Chiar a produs Scarface-ul lui Hawks şi chiar a salvat-o pe Katharine Hepburn, care pe la mijlocul anilor '30 era, în jargon hollywoodian, "otravă pentru box-office ", plătind din propriul buzunar pentru revenirea ei. Şi chiar a cîştigat războiul pe care, ca proprietar al companiei aeriene TWA, îl declarase companiei Pan Am. Şi, chiar dacă n-a murit în aer (după unele surse, era deja mort atunci cînd a fost urcat în avionul care urma să-l transporte de la Acapulco la Houston, în aprilie 1976), aşa ar fi fost frumos. Martin Scorsese ştie ce e frumos: în anii '20, un băiat bogat şi sclipitor a pus mîna pe două industrii americane tinere - Hollywoodul şi aeronautica - şi le-a smotocit de parcă ar fi fost jucăriile lui, tot aşa cum, în 1941, un alt copil teribil, Charles Foster Kane, avea să-şi plimbe privirea prin formidabila cofetărie cunoscută lui sub numele de America, alegînd o prăjitură ("M-ar amuza să conduc un ziar"), şi încă un