TRUCURI Machiajul nu e nici pe departe apanajul exclusiv al epocii moderne. Unele din cele mai vechi dovezi ale acestei practici au fost descoperite in mormintele stravechi ale faraonilor egipteni.

MIRUNA MIHALCEA

Omul a descoperit din cele mai vechi timpuri ca isi poate picta fata. Dar metodele de aplicare sau scopurile nu au fost mereu aceleasi. Unii au folosit metoda manati de necesitati strict practice, cum ar fi protejarea pielii sau camuflarea. Altii au acordat machiajului semnificatii ritualice. Mai tarziu, devine simbol al statutului social. Insa peste toate acestea a tronat dorinta omului de infrumusetare. Speranta ca machiajul ii va retusa imperfectiunile si ii va contura trasaturile astfel incat sa se alinieze la modelul vremii.

CLEOPATRA. Lucrarea ei despre metode de infrumusetare este prima de acest fel consemnata. Aflam astfel ca in Egiptul Antic machiajul nu era strain nimanui pentru ca facea parte din educatia de masa. Fata era considerata o zona intima, motiv pentru care trebuia ascunsa sub o "masca", aceea a fardului. Practica se respecta chiar si dincolo de mormant. Arheologii au gasit in camerele mortuare truse complexe de ma-chiaj si preparate speciale care sugereaza faptul ca egipteni sunt primii care fac dovada unei evolutii tehnologice in domeniu. Ei dezvoltasera un adevarat cult pentru ma-chiaj. La moartea unui faraon, toti curtenii care se ocupasera de aspectul sau exterior erau ucisi si inmormantati o data cu faraonul, ca sa poata fi servit la fel si dupa moarte.

GRECIA ANTICA. Inca dinainte de Hristos machiajul devenise o practica larg raspandita. Orasencele isi albeau tenul cu calcar sau carbonat de plumb, isi innegreau sprancenele cu funingine ca sa para impreunate, pentru pleoape foloseau carbune iar genele erau vopsite cu negru si fixate cu albus de ou, amoniac si rasina. Una peste alta, sta