OCHIUL SOACREI
MONICA STEFANIA VELICU
Sunt tare bucuroasa. Ma simt de parca as intineri. Asa e in fiecare an cand vine primavara. Ieri l-am rugat pe Domnul Socru sa ma scoata la o plimbare pe Calea Victoriei, prin fata pe la Capsa, am vazut cum au renovat Teatrul Odeon si dupa aia am luat-o in sus pe bulevard si ne-am plimbat putin prin Cismigiu. Tare frumos a fost. Mi-a trecut cheful de cearta, o iubesc pana si pe nora-mea si aproape c-am inceput s-o inteleg. Cum sa-ti arda de facut mancare, de calcat sau de curatenie, cand poti sa iesi in fiecare zi la plimbare? Si mi-am adus aminte si de una dintre scrisorile pe care le-am primit si in care mi se spunea ca vreau s-o chinuiesc pe nora-mea, fiindca asa mi-a facut mie soacra-mea. Parca a inceput sa-mi para rau si m-am dus la ea s-o ajut la treaba, sa terminam mai repede si pe urma sa iesim amandoua la plimbare.
Cand am ajuns, am vazut ca facea mucenici. Ca s-o fac sa se simta bine, i-am spus ca eu nu stiu sa pregatesc decat mucenici impletiti sau moldovenesti, ori sfintisori, cum li se mai zice. Asta ca sa-i dau prilej sa ma invete si ea pe mine ceva. Si ne-am apucat amandoua sa-i preparam, eu am framantat coca, i-am impletit frumos, i-am pus in cuptor si am rugat-o sa curete nuca si sa unga mucenicii cu miere. Pana aici mi-a fost. Cand am vazut-o cum a spart nucile alea pe jos, in loc sa le puna si ea pe un fund de lemn sau asa ceva, mi-a venit sa-i zic vreo doua, dar m-am abtinut. Oricum, a durat enorm, ca pe urma mi-a parut rau ca n-am facut eu totul. Dar cand a fost de pisat, n-am mai lasat-o.
OCHIUL SOACREI
MONICA STEFANIA VELICU
Sunt tare bucuroasa. Ma simt de parca as intineri. Asa e in fiecare an cand vine primavara. Ieri l-am rugat pe Domnul Socru sa ma scoata la o plimbare pe Calea Victoriei, prin fata pe la Capsa, am vazut cum au renovat Te