Teatrul LUNI de la Green Hours

New York [Fuckin’ City]

de Peca Stefan

Cu: Laurentiu Banescu, Adrian Nicolae, Irina Ionita

Regia: Peter W. Brook

Asistent regie: Daniel „Doctoru“ Popa

Durata: 50 min.

Nu e prea fun sa fii adolescent intr-un oras de provincie din Romania anului de preaderare 2005. Oricum (imensa banalitate, dar de mult n-am mai vazut-o pe scena) nu-i deloc fascinant sa ai 17 ani, sa locuiesti intr-o fundatura urbana unde nimic nu se schimba niciodata, sa depinzi de profi ramasi in epoca de piatra, de parinti cu iluzia nezdruncinabilei autoritati si de ora fixa de intrat in casa. E (nu-i asa?) virsta modelelor existentiale, a revoltei si a fugii de acasa.

New York [Fuckin’ City]:

Ingratitudinea si naivitatile copilariei tirzii – ale tineretii incipiente – traite in bucla temporala a provinciei autohtone. Incredere in teatru ca forma de evadare. Ratare personala si investitie de speranta in forta inaugurala a celor care vin. Un spectacol de „neprofesionisti“ (regizat de autorul textului, finisat de un actor, jucat de doi elevi autentici de liceu si un la fel de autentic student – viitor publicitar) e o fascinanta (si surprinzatoare) poveste despre generatia „care nici macar nu este in criza“.

Textul este atipic (pina la un punct, e adevarat) pentru scriitura dramatica a lui Peca Stefan. Deocamdata, e singurul care nu permite evadari din schema realismului nemediat, pastreaza o unitate de situatie, spatiu, timp, recurge la minimum de accesorii teatrale (la ani-lumina de complicatele structuri vizual-muzicale din, pe de o parte, Andreea, Andreea sau I Hate Helen, pe de alta parte Romania 21) si restringe blajin trimiterile autoreferentiale (asta nu inseamna ca renunta la prezenta in text a antieroului arhetipal Peca, ci doar la intromisiunea lui scenica si la caricaturizarea exc