Printr-o foarte sugestiva coincidenta, exact in perioada in care directorul Staatsoper Viena, timisoreanul Ioan Holender, afirma intr-un recent interviu ca majoritatea teatrelor lirice si filarmonicilor din tara ar trebui desfiintate daca includ in activitatea lor si turnee peste hotare (intrerupind astfel, citeva saptamini pe an, stagiunea curenta de la sediu), doua dintre institutiile vizate au prezentat, in fata unor sali arhipline, premiere de mare succes, entuziast aplaudate de un public numeros, deloc suparat ca ansamblul va pleca in curind, chiar cu acele titluri, in turnee europene.
- Opera Tosca, spectacol armonios, de mare efect la public
Opera Nationala din Timisoara a propus, dupa aproape sase decenii de la prima montare cu Tosca pe aceasta scena, o noua versiune regizorala a celebrei partituri pucciniene, semnata de bulgarul Ognian Draganoff, in decoruri imaginate de Boris Stoianov si costume realizate de Krisztina Nagy. Gindita pe coordonate traditionale, punerea in scena aduce insa citeva elemente noi, pentru ca, spre exemplu, in actul I, duetul Tosca – Mario se desfasoara pe scarile schelei ce sustine tabloul „rivalei“ pe care il picteaza Mario, admirat apoi de cei care vin la slujba din biserica Sant-Andrea. Angelotti si Mario ies din biserica… prin capela Atavanti, Tosca reapare, in ultimele secvente ale actului, rugindu-se la altar (care se „descopera“ prin deplasarea lenta a peretilor laterali), traverseaza scena si iese urmarita de „zbirii“ lui Scarpia.
In actul II, Tosca nu mai pune luminarile si crucifixul linga trupul lui Scarpia (desi acest ritual este notat in detaliu, in partitura, chiar de catre compozitor), iar in ultimul act, ce se petrece in turnul castelului Sant-Angelo, in fundal apare proiectia… castelului real, ceea ce poate parea surprinzator, imaginea schimbindu-se apoi cu proiectia bisericii San Pi