LA BUCIUMENI Maicutele de la Manastirea Buciumenilor, de langa Tecuci, nu mananca decat o bucatica de anafura, in primele zile ale postului. CARMEN PLESA
In post, sufletul maicutelor nu trebuie sa fie strabatut de nici un gand negru O bisericuta pazita de chilii batrane cu muscate in fereastra vegheaza tocmai din adancimea Codrilor Buciumenilor. Primul loc de rugaciune l-a ridicat in poiana din inima teilor Bucium, un capitan din oastea lui Stefan cel Mare. Domnitorul il daruise cu acest pamant drept cinstire pentru faptele sale vitejesti.
FARA ODIHNA. Din noiembrie pana-n martie, manastirea, care adaposteste o obste de 41 de suflete, traieste iernile de munte. Asa firave cum sunt, fara sa se atinga vreodata de o bucatica de carne, maicutele pun mana pe lopetile mari si arunca zapada de pe alei. N-au ragaz o clipa. Cele care nu sunt pe afara, la dat zapada sau la animale, migalesc pe broderii complicate, tes covoare, croiesc si cos haine pentru fete sfinte sau amesteca cu grija in culorile care vor naste o noua icoana. Nici noaptea n-au odihna. Din doua in doua ore, calugaritele merg sa vada de focul de la sera de flori, ca sa nu inghete minunile din ghivece. In saptamana "alba", cea dinaintea postului mare, maicile au avut dezlegare la lapte, branza si oua. Asta nu inseamna ca au mancat bine, cat sa le tina si pentru zilele de "infranare" care vor urma. Masa de la trapeza a fost in fiecare zi incarcata, dar maicutele abia au ciugulit. Postul, spun slujitoarele Domnului, se refera tocmai la infranarea poftelor. La masa, sufletul trebuie sa fie atat de puternic, incat sa poata sta in fata bunatatilor, dar sa-i permita trupului sa ia hrana cat sa supravietuiasca.
Aseara, calugaritele s-au adunat la trapeza pentru ultima cina "de dulce", dinaintea postului. A fost si seara "iertarii intre maici", pentru ca slujitoarele Domnului trebuie sa in