De la anuntarea noului presedinte, de la aflarea vestii ca, in Romania, totul se va juca dupa alte reguli, cu alti actori, cei mai multi dintre cei care, in fostul regim, au constituit esaloanele I si II au intrat intr-un fel de post negru. Pe care nu si l-au impus, insa, din considerente morale. Este un post impus de conjunctura nefericita in care au intrat.
Oamenii acestia traiesc o perioada de restriste. Nu mai sunt zeii cu girofar de alta data, cum ii numea un coleg de breasla. Nu mai au puterea cu care se imbatosau pana mai acum cateva luni. Nu mai pot rezolva afaceri necurate, nu mai pot dicta cursul unei anchete, nu mai pot bloca dosare, pentru ca au cazut multe verigi din lantul faradelegii. Si, in plus, mai au atintite asupra lor niste priviri indiscrete de care acum trebuie sa tina cont. Pana nu demult le ignorau si-si vedeau de treaba, crezandu-se eterni si intangibili. Nu ii mai vezi la receptii, de unde pana nu demult erau nelipsiti. Nu ii mai vezi iesind pe sticla si punandu-si pe frunte laurii pe care ii luau de la altii. Sunt posaci, sunt abatuti. Unii nu mai suporta tensiunea si se cer in pensie, inainte ca altii sa le-o ceara sa plece din sistem.
Acelasi lucru se intampla in mai toate institutiile statului, unde coruptia are, cel putin ipotetic vorbind, un teren propice pentru dezvoltare, in institutiile care in mai toate sondajele de opinie sunt nominalizate ca avand cei mai multi corupti.
Ce omit acesti oameni este ca un astfel de post de "purificare" - tinut pe ultima suta de metri si numai de ochii lumii sau de ochii noii echipe - nu are nici o valoare, iar pacatele raman si uneori atarna mult prea greu. Si, in plus, si nou-venitii sunt oameni, nu sunt zei care sa accepte cainta. Asa ca nu pun in practica principii biblice si nici nu dau la o parte legea.
A fost interesant, insa, spectacolul pe care l-au jucat si inca il ma
