ISTORIE CU GRATIE In Romania, a functionat un "Pensionat domnesc de fete", unde elevele de neam boieresc erau invatate si educate sa devina "mume de familie". Fetele erau supravegheate de guvernante.
In 1832 s-a pus problema infiintarii unui pension de fete. Initiativa - curajoasa in epoca - demonstreaza ca boierimea era receptiva fata de necesitatea unei educatii sistematice a fiicelor.
FETE SCAPATATE. Pana atunci, aceasta grija fusese lasata in seama guvernantelor sau a pensionatelor particulare ce ofereau fetelor o pregatire minimala, in acord cu rolul social si casnic ce le era rezervat, cel de sotii si de mame. Alexandru Scarlat Ghica destinase, prin testament, cate 1.500 de taleri anual inzestrarii a noua fete scapatate, alese din diferite categorii sociale. Incredintat ca o buna educatie putea suplini sau eventual inlocui, cu mai mult folos, o zestre mediocra, domnitorul Gheorghe Bibescu a convertit vointa testatorului intr-o suma fixa pe care epitropii urmau sa o vireze bugetului statului, pentru pensionatul de fete.
Pe 19 martie 1851, domnitorul Barbu Stirbei a semnat actul prin care se infiinta, la Bucuresti, "Pensionatul domnesc de fete".
Scoala era destinata fiicelor unor demnitari, primele bursiere, care au inceput cursurile in 1852 fiind fetele lui Scarlat Ghica, Marghiloman sau Lahovary. Prima cladire in care a functionat scoala a fost Manuc, situata in zona in care acum se gaseste Calea Mosilor. Actualul imobil, situat in str. Icoanei, a fost construit dupa un proiect al arhitectului Ion Mincu, fiind finalizat pana in 1890. In timpul ocupatiei germane din primul razboi mondial, cladirea a devenit spital, apoi sediul Postei. In perioada comunista, scoala s-a numit, pe rand, Liceul de fete nr. 10., Scoala Medie nr. 1, Scoala medie nr. 10, Scoala medie Mixta Zoia Kosmodemianskaia. In 1957, cladirea a fost d