Peste tot in lume exista un gust pentru lumea mondena, pentru viata de cancan a societatii, dar asta undeva intr-o zona cu totul periferica a preocuparilor, nicidecum intr-o zona in care elimina orice altceva. In Occident nu se confunda niciodata, si mai ales nu se pune intr-o relatie nu de echivalenta, dar, si mai mult, de inversare a planurilor sau a ierarhiilor. Aceasta este grozavia care mi se pare ca se intimpla la noi. Aveam la un moment dat nu senzatia, ci chiar convingerea ca se urmareste deliberat un proces de imbecilizare, de deculturalizare, de pastrare a evolutiei spirituale a oamenilor in niste limite extrem de reduse. La un moment dat, s-a pornit un proces de incorsetare a mintii, a gindirii si pina la urma a sufletului nostru si de a ne transforma in turma in care, imi pare rau sa spun, semenii nostri s-a transformat.? Un proces de deculturalizare, ca si cel care se petrece la noi, este calea optima, dar in acelasi timp calea fatala de a transforma un popor intr-o populatie. Ne transformam in niste oameni fara repere, fara o identitate culturala, fara o identitate spirituala, in niste roboti care raspundem la stimulii care tin prin excelenta de derizoriu. Acesta este un pericol general care in conditiile noastre devine si mai grav, si mai apasator. Romania intra acuma, in picioare, in genunchi tirindu-se, fiecare cum crede, cum vede, cum interpreteaza... sa speram ca va intra in aceasta Uniune Europeana. Este momentul unor angajamente si al unor confruntari teribil de dure. Prin toata aceasta falsa imagine se face o confuzie intre UE si un Campionat European de fotbal.

Aceasta confuzie reduce intratul in UE la un drept de munca oriunde, oricum. Adica nu mai trebuie sa stau la coada ca sa ma duc sa obtin un loc de tirator printre tufele de capsune si pot sa circul liber. Se confunda toate asa-zisele facilitati cu aceasta ?strivire