OCHIUL SOACREI
MONICA STEFANIA VELICU
"Vive la libert...!", "de doriti razboi, iaca razboiu veti avea", "nurori indelung oprimate de atotcunoscatoare soacre", "nurori ce neatarnare au pohtit"... Zau ca nu mai stiu ce sa cred. Incep sa ma intreb daca nu cumva nora mea e cea mai buna dintre toate. Pai cand primesti asa niste scrisori! Mai ca-mi vine sa strig: "Soacre din toata lumea, uniti-va!". Parca am citit asta undeva, dar nu mai stiu unde, ca, de, am imbatranit si eu. Si nici concediul de care va spuneam n-am putut sa mi-l iau. Trebuie sa fiu vigilenta, mai ales cand observ ca se pune de-un complot. Te pomenesti ca nurorile cer dreptul la replica! Fiindca asa e la moda azi. Dar eu imi vad de treaba. Fac ce-am invatat. Adica imi spionez nora. Si pe urma, cu cat citesc mai atent scrisoarea "prietenei" mele mai vechi, dna Mira, cu atat imi dau seama ca imi fac treaba chiar prea bine. Nora se supara ea la inceput, dar dupa aia isi da seama c-o invat numai de bine. Pai e a doua nora (prima a fost chiar nora mea) care imi trimite un martisor. Asta ce poate sa insemne decat ca tine la mine? Restul nu mai conteaza.
Cum sa nu mai conteze cand poimaine e sarbatoarea Bunei Vestiri? Si iar pica pe mine tot greul. Ca de-aia ma supar si eu cateodata. Daca nu te pricepi, stai cuminte in banca ta, dar nora-mea vrea sa se si fandoseasca. Da petrecere. Si vrea sa gateasca numai peste. Icre, salata cu peste, a doua salata cu peste, peste la cuptor, peste prajit. Bine ca nu vrea si ciorba. Si ea habar n-are. Nici pestele prajit nu-l face ca lumea. M-a sunat aseara sa ma roage sa-i dau o mana de ajutor. Ce-i pasa ei ca le am si eu pe-ale mele? Voiam sa fac o pomana pentru mamica, sa ma duc la biserica... dar pentru nora mea las totul balta. Si sa vedem ce mai au de zis acum gurile rele. Ca, adica, eu nu as tine la ea. Dar ea tine la mine? Asta e intrebarea.