Sitcom - urile i-au invatat pe telespectatori ca pot economisi energie, nu mai au nevoie sa rada, o face altcineva pentru ei, banda din off. Daca li se mai intampla sa se plictiseasca, sa adoarma, pot Sitcom - urile i-au invatat pe telespectatori ca pot economisi energie, nu mai au nevoie sa rada, o face altcineva pentru ei, banda din off. Daca li se mai intampla sa se plictiseasca, sa adoarma, pot fi siguri ca nu va fi pentru mult timp, ii vor trezi hohotele unor nevazuti profesionisti ai hlizelii. Nici sa aplaude nu mai este musai. De ce sa se deranjeze? Exista aplaudacii trecuti pe statele de plata. Dar toate astea sunt bagatele, pe langa performanta telenovelelor. Treptat-treptat, cu staruinta si metoda, genul si-a modelat fanii. Dupa o oarecare frecventare, fidelii au inteles mesajul: genul ii scuteste sa mai gandeasca, adica sa-si puna intrebari elementare. Mesteca floricele sau chipsuri in fata televizorului si nu le mai pasa ca, printr-o simpla apasare pe buton, personajele devin marionete perfecte. Aproape toata lumea trebuie sa duca de nas pe toata lumea, iar cei care nu o fac, adica perechea indragostitilor, sunt surzi si orbi. Altfel, cum sa mearga mai departe caruta? Telenovela, parazit contemporan rasarit pe trunchiul culturii populare, este caricatura vechii zicale "viata mea este un roman". In aceasta privinta, autohtona Numai iubirea a atins un adevarat record. Turneul echipei de actori prin orasele tarii, cu tot tam-tam-ul mediatic de rigoare, te pune pe ganduri. Nu multimea curiosilor, cu copii cocotati pe umeri, a admiratorilor in delir, sau mimand delirul, dupa scheme importate si ele. Este dreptul lor sa iubeasca ce li se da si sa se manifeste cum le vine. Saracia intrebarilor, gaunosenia lor, reducerea la o simpla curiozitate, orbul gainilor de care mi s-a parut a fi atinsi participantii la dialog sunt simptomatice pentru lucrarea inceata dar t