- Cultural - nr. 61 / 29 Martie, 2005 RAFT
LAURIAN STANCHESCU, "DESPRINDEREA DE AURA"
Laurian Stanchescu e un poet cu aura, daca e sa extrapolam metafora din titlul recentei sale carti, Desprinderea de aura, Editura F.I.C.S. "M. Eminescu", Bucuresti, 2005. Zoe Dumitrescu Busulenga, prefatand cartea, da un verdict sec: "Laurian Stanchescu nu este un poet post _ modernist", in sensul ca "in viziunea postmodernista a lumii artistice contemporane, viata si expresia ei in imagini sunt concepute in «cioburi»". Daca nu e postmodernist, in termenii Zoei Dumitrescu Busulenga, Laurian Stanchescu este cel putin un… post _ nichitastanescian, al carui discipol, intr-un exercitiu de admiratie, este. Optzecist ca varsta biologica, Laurian Stanchescu nu s-a inregimentat unei anume directii gregare, a ales sin guratatea alergatorului de cursa lunga, ("cu mine insumi inafara tuturor" _ In afara tuturor), detasandu-se si de maestrul sau, Nichita Stanescu, ale carui ecouri sunt asumate deliberat. Aceasta carte vine dintr-o traire personala, fara circumscriere biografica insa, in ciuda unei dedicatii personalizate ( "sfintilor mei parinti Ana si Constantin, a caror moarte a devenit viata mea personala"), veritabila arta poetica. Universul liric al lui Laurian Stanchescu se circumscrie unei recurente de perechi antinomice, viata _ moarte, inauntru _ in afara, suflet _ inima, bazandu-se pe un discurs poetic parcimonios, esentializat, lapidar. Exista o geografie mistica in poezia lui Laurian Stanchescu, o tensiune metafizica, fara ca autorul sa devina prin aceasta un poet religios: "Cele patru linii ale crucii/ se rotesc/ pe rand in lucruri// ele se schimba singure/ in ordinea inchinarii// si de aceea// semnul din mana mea/ cade de fiecare data/ pe alt element"(Inima cea mare). Oricum, spune poetul, "Oamenii si Dumnezeu/ se vad fiecare/ in mai multe feluri" (Un s