Din perspectiva demararii reformei fiscale, promisa de ani buni si de fosta guvernare, nefiind insa materializata in masuri concrete, anul 2005 a inceput promitator pentru mediul de afaceri romanesc.
Reducerea impozitului pe profitul companiilor de la 25% la 16% oferea la momentul deciziei, premisele ca aceasta masura poate stimula investitiile prin marirea surselor financiare proprii ale companiilor. Totodata, cresterea bazei de impozitare avea drept scop aducerea firmelor din zona gri a economiei in cea impozabila.
Totodata, la nivelul persoanelor fizice, aplicarea impozitului unic de 16 % oferea sperante pentru cresterea veniturilor si implicit o crestere a nivelului de trai.
Insa, pe zi ce trece lucrurile iau o cu totul alta turnura. Asa -zisa relaxare fiscala s-a transformat intr-o redistribuire a presiunii fiscale atat pe impozite directe, cat si pe cele indirecte si o crestere peste nivelul prognozat a accizelor, ceea ce anihileaza sursele financiare disponibilizate in economie prin reducerile practicate la impozitul pe profit si cel pe venitul persoanelor fizice.
Practic, in acest moment nu se mai poate vorbi de o relaxare fiscala, ci mai degraba de o reasezare a politicii fiscale pe diferite categorii de contribuabili si categorii de venituri.
Pana la comensurarea efectelor pozitive ale introducerii impozitului unic, "relaxarea fiscala" a atras in doar trei luni urmatoarele masuri: cresterea impozitului pe cifra de afaceri a intreprinderilor mici si mijlocii de la 1,5% la 3%, cresterea impozitului pe veniturile din tranzactii cu valori mobiliare si imobiliare de la 1% la 10%, cresterea impozitului pe veniturile din dobanzi tot de la
1% la 10%, cresterea accizelor la combustibili, alcool si tutun cu mult peste nivelul prevazut pentru acest an - fie si pe motivul acoperirii aprecierii leulu