Spre deosebire de alti istorici, care prefera sa discute subiectele pe care le aleg dintr-o postura calma si echidistanta (chiar si atunci cind este vorba despre istoria recenta), dar aidoma lui Dennis Deletant, un alt excelent romanist britanic, Tom Gallagher isi expune cinstit propriile pareri si judecati de valoare. De aceea, el nu ezita sa recurga si la publicistica de stringenta actualitate, uneori, demonstrind – daca mai era cazul – ca subscrie la dictonul ciceronian historia magistra vitae. Asa s-a intimplat in 2004, cind, in cadrul unor interviuri si articole publicate in citeva cotidiane romanesti centrale, Gallagher mustra nu numai autoritatile de la Bucuresti pentru coruptie, ci, fapt mirabil, si notabilitatile UE pentru superficialitate si iresponsabilitate in raporturile cu tara noastra, aflata acum in postura de candidata la calitatea de membra a Comunitatii Europene.
Intitulindu-si cea mai proaspata carte Furtul unei natiuni. Romania de la comunism incoace (Bucuresti, Editura Humanitas, 2004), expertul nu face un secret din opiniile lui despre tranzitia noastra, ci atrage atentia cit se poate de raspicat asupra unui esec. Diagnosticat pe ultima suta de metri (deocamdata) a devenirii unui popor, acest esec – survenit in forma metaforica a deprivarii de bunuri – isi dezvaluie cauzele, sub pana lui Gallagher, inca din introducere. Astfel, desi incontestabila, realitatea stapinirilor straine din trecut nu ar epuiza cauzalitatea incapacitatii noastre de relansare. Prin urmare, „cartea aceasta va cauta sa demonstreze ca problemele pe termen lung care i-au distorsionat si i-au paralizat dezvoltarea au avut in primul rind cauze interne“.
Deja din acest enunt, pozitia istoricului poate fi caracterizata drept o chemare la responsabilizare cetateneasca si merita sa fie salutata ca atare intr-un context istoriografic in care confratii r
