Premiera operei Werther de Massenet la Staatsoper Viena, in montarea lui Andrei Serban, a fost asteptata cu mult interes de public si de specialisti, atit pentru faptul ca premiera mondiala a avut loc pe aceeasi scena, in 1892, in prezenta compozitorului (cintata insa in limba germana), cit si pentru ca regizorul semna astfel cea de a treia productie in celebrul teatru condus de Ioan Holender. Domnule Holender, cum ati colaborat cu regizorul roman Andrei Serban? Andrei Serban a lucrat foarte sensibil cu cintaretii, a facut „ceva“ din ei ca personaje. Dupa cum se stie, lucrarea s-a cintat foarte mult la Opera Imperiala, dar si dupa 1918, pina la razboi. Apoi, cind am venit eu la Viena, de la Timisoara, era programata doar la Volksoper. In 1986 s-a montat din nou la Staatsoper, dar n-a prea mers. Am vrut totusi sa reiau acum Werther pentru ca eu cred ca a venit din nou timpul lui (vom vedea). Montarea lui Andrei Serban a fost primita „amestecat“ – cronicile sint in general negative in ce priveste regia si scenografia.

Vorbind despre comentariile din ziare, in tara au aparut articole care au dezaprobat implicarea dvs. in Festivalul Artelor din 2004. Ceea ce s-a spus in presa intr-un fel este corect – mi se pare firesc ca ziarele sa critice anumite lucruri – nu am nimic impotriva. In cadrul oricarui festival sau cu ocazia unui eveniment cultural, pe scena urca presedintele tarii – si aici a fost presedintele Austriei la primul concert-spectacol cu Norma din luna februarie – nu e nimic deosebit si, desigur, in festivaluri se implica oficialitati, indiferent care ar fi ele. Eu am salutat ideea unui Festival al Artelor care sa alterneze cu Festivalul Enescu; indiferent cine a fost organizatorul sau cine era la putere, cred ca a fost o idee buna.

Avind in festival si teatru, si muzica, am apelat la doi consilieri, care era firesc sa fie directorul