Oscar Wilde spunea că drumul spre iad este pavat cu bune intenţii. Din cauza aceasta, cel mai înţelept lucru pe care poţi să îl faci cînd cineva îţi propune să te ajute, "spre binele tău", este să intri în gardă şi să te eschivezi, refuzînd politicos.

Prima parte. Zugravii Pereţii de la baie arătau chiar rău. De altfel, şi cei din bucătărie. Cumva se asortau între ei şi, judecînd doar după tencuială, nu puteai să faci o diferenţă clară între cele două încăperi. De vreme, de aburi şi de fum tot tavanul se înnegrise şi începuse să o ia la vale, în dungi din ce în ce mai vizibile şi mai groase, înspre duşumea, trăgînd după el, de-a lungul pereţilor, bucăţi însemnate din vopseaua cea veche. Dar era timpul să treacă la acţiune. Pereţii, care fuseseră, ce e drept, o perioadă îndelungată, atracţia şi subiectul numărul unu de glume pentru amici, acum începuseră să se "exfolieze". Serios. Îi place termenul ăsta, "exfoliat". Şi, într-adevăr, arătau ca firele de păr din reclamele la şampon. A sunat mai întîi, pe la firmele găsite în Pagini aurii. Auzind ce preţuri se cer, preţuri care toate semănau între ele la fel ca baia cu bucătăria lui, a renunţat şi a început să întrebe în dreapta şi în stînga, pe la cunoscuţi, dacă ştie cineva pe cineva care ar putea să ştie pe cineva. Din vorbă în vorbă, problema lui a ajuns la urechile administratorului. Care l-a agăţat într-o după-amiază, cînd se întorcea de la serviciu, l-a poftit în casă, l-a servit cu o tărie, după care a oftat prelung şi înţelept. "Nu mai găseşti meseriaşi cum erau cei de odinioară. Acum, dacă vrei, de exemplu, să-ţi zugrăveşti casa, ai toate şansele să dai peste tot felul de marţafoi de duzină care îţi vor face toată casa o cacioreală. Şi încă la ce preţuri!" Viitorul Stan Păţitul a încuviinţat din cap, neînţelegînd toţi termenii, dar simţind un val de simpatie pentru omul care îi înţelegea cu adevărat