După cît de nervoşi păreau liderii D.A., şi mai ales Traian Băsescu, imediat după primul tur al alegerilor, s-ar fi zis că ancheta privind frauda la alegeri se va termina rapid. Dar comisia parlamentară nici măcar nu s-a constituit, pare că nu e nici o grabă. Tratarea lejeră a chestiunii de către noua putere este de neînţeles. Liderii D.A. nici măcar nu au depus ei cererea de constituire a respectivei comisii parlamentare. A făcut-o PSD. De fapt, pare că politicienii din ambele tabere vor să "o lase aşa". L-am văzut pe Viorel Hrebenciuc săptămîna trecută spunînd: ei, dom'le, e politică. Moderatorul îl întrebase ce părere are că Traian Băsescu spusese în campanie că trebuie arestat. Discuţia despre fraudă riscă să ajungă într-un asemenea punct mort. Noua putere e mulţumită că a cîştigat într-un final, fosta putere îşi linge rănile şi pregăteşte contraatacul. Frauda rămîne un eveniment aproape banal, de campanie, apă de ploaie. E politică, monşer! Discuţia a fost reaprinsă de raportul Asociaţiei Pro Democraţia, "Alegeri la limita democraţiei". Asociaţia a semnalat imediat după alegeri numeroasele nereguli din comunele din Ilfov unde a avut observatori. Nu întîmplător Ilfovul a avut cel mai mare procent de prezenţă la vot din ţară. APD a căpătat acces la listele permanente şi la cele speciale şi le-a putut compara. A selectat aleatoriu un număr de secţii şi a constatat că din cele 9.322 de nume verificate, 351 votaseră de cel puţin două ori. Asta înseamnă 3,76%. Cei care resping teoria fraudării prin turism electoral obişnuiesc să bagatelizeze subiectul spunînd că operaţiunea e prea complicată, că e greu să mişti populaţii întregi cu autobuzele, astfel încît să schimbi rezultatul. Ei fac să pară că e nevoie de o epopee de proporţii biblice şi doar Moise ar fi în stare să organizeze un aşa exod, nu şi Octav Cozmâncă. Dar nici un om rezonabil (C.V. Tudor nefiind a