Tom Gallagher este cel mai serios dintre euroscepticii români. Lucru cu totul curios, pentru că domnul Gallagher nici măcar nu este român, ci britanic. De cînd scrie editoriale săptămînale pentru publicul de aici, Tom Gallagher aduce ceva ciudat, deşi bizar în România: un euroscepticism sănătos. Acel euroscepticism al unor englezi care se simt bine cu ei înşişi. Pentru ei, Uniunea Europeană înseamnă birocraţie, multe limbi inutile, reguli încurcate, mulţi imigranţi, puncte de decizie difuze şi, oricum, prea depărtate. Cînd vezi că statul îşi face treaba, că politicienii urmăresc interesul public şi dacă nu o fac sînt sancţionaţi, cînd nivelul de trai este îndestulător, atunci alegerea între a fi eurosceptic şi a fi eurooptimist este o chestie de dispoziţie. Orice aţi alege tu şi concetăţenii tăi, viaţa nu se va schimba radical şi iremediabil. Acest gen de euroscepticism este ciudat în România. Probabil că Tom Gallagher nu înţelege de ce are atît de puţină audienţă la prietenii săi intelectuali români. Au dus o luptă comună după 1989. Reputat specialist în Estul Europei, a criticat dur puterea neocomunistă a regimurilor Iliescu, înţelegînd să ajute România prin sancţionarea abaterilor de la democraţie. A colaborat excelent cu acea parte a intelectualităţii pe care Iliescu o numeşte "de dreapta", abia mascînd categorii mentale învăţate în anii '50. Întîmplarea face ca ştirea despre votarea Tratatului de aderare la UE să fie concurată de o alta: Nati Meir a fost exclus din PPRM. A început apoi o nebunie a acuzelor reciproce cu C.V. Tudor, care spune că l-a crezut pe Meir cînd se lăuda cu pile la Mossad. Deşi a descoperit de un an că este un infractor şi un escroc, tot l-a promovat în Parlament, pentru a fi ajutat de evrei să cîştige alegerile. Meir spune că a crezut în filosemistismul lui Tudor, dar că s-a înşelat şi acesta este în continuare un antisemit mincino