INCEPUTURI Un tanar actor imbracat in blugi Leviâs, cu plete ondulate si priviri de visator, pasea cu emotie, la inceputul anilor â 70, in Club A. Fusese acceptat la insistentele bunului sau prieten, Chubby Zaharia. de CARMEN PLESA Rebelul din anii â70 este astazi directorul unui important post de radio PRIMII PASI. "Era pe atunci un club inchis, unde nu intra Militia. Sa fii acceptat sa intri ca spectator ti se punea nodul in gat, daâ sa mai vii sa si canti acolo!", isi aminteste Florian Pittis de primii pasi emotionati, de pe treptele de la Club A. Era clubul studentilor la Arhitectura si ei aveau dreptul sa intre acolo cu cate un prieten, cel mult. Nu exista bar si nu aveau voie cu alcool, pentru ca era un club studentesc. Fiind un club inchis insa, toata lumea aducea de baut, zambeste Pittis amintirilor unei tinereti navalnice.
De la primii pasi in Club A, pana la primele versuri rostite in acest loc, a durat ceva, caci nu era usor sa fii acceptat. Abia in 1974 i s-a dat voie sa spuna cate ceva pe scena, la club.
UN DOMENIU ARISTOCRATIC. "Ceea ce se intampla in club era intr-un fel si latura frumoasa a snobismului. Folk-ul devenise un fel de domeniu aristocratic. Se formase o familie a folkistilor, atat creatori, cat si cei care se bucurau - spectatorii. Se invitau intre ei la petreceri, discutau ore in sir, dupa concerte", isi aminteste Pittis. "In anii aceia, de zona asta s-au ocupat nu mercenari, nu repetentii clasei, ci premiantii clasei. Oameni care au terminat niste facultati si nu si-au facut meseria, ci au preferat sa supravietuiasca, cu putini bani castigati atunci, din creatiile lor artistice. Au simtit nevoia sa se exprime", spune Pittis cu admiratie.
Si tare le mai placea sa se stranga in celebra pivnita a regizorului de film Mihai Diaconescu, si el tot folkist. "Acolo era un loc de mare intalnire, acolo voia sa pu
