- Miercuri a circulat zvonul ca dumneavoastra impreuna cu un alt cameraman ar fi trebuit de fapt sa fiti trimisi de Prima TV in Irak, in locul lui Marie Jeanne Ion si Sorin Miscoci, iar schimbarea echipei ar fi intervenit in ultimul moment...

- Era doar un zvon, lucrurile nu stau asa - eu faceam parte din cea de-a doua echipa, cea de rezerva...

- Cum vedeti acum rezolvarea acestei crize?

- Sunt mai multe semne de intrebare legate de aceasta criza. Prima - legata de faptul ca rapitorii au transmis un singur mesaj - e cert ca acea caseta reprezinta un prim mesaj - asa cum fac teroristii de obicei, mesaj care se traduce prin "ii avem in viata, vrem sa negociem". Dupa care, in crize similare, urma un al doilea mesaj - e o procedura standard. Al doilea semn de intrebare - rapitorii nu isi dezvaluie identitatea - nimeni nu poate stii pana in momentul de fata daca fac parte dintr-o organizatie terorista sau nu. Vedeti cum in toate celelalte cazuri exista la locul filmarii un blazon, un simbol care sa ateste ca e vorba de o anume grupare terorista - doua sabii incrucisate, o mana tinand un AKM... Ori in cazul acestei filmari pe fundal erau doua paturi. Deci, fie ca e vorba de o organizatie noua, fie ca sunt atat de perversi incat nu vor sa-si dezvaluie pe moment identitatea. E foarte adevarat - am urmarit si dezbaterile legate de acest subiect - nu e o regula ca in prima instanta rapitorii sa-si dezvaluie identitatea sau sa ceara ceva anume in schimbul eliberarii.

- De ce Marie Jeanne Ion a tinut sa infirme faptul ca s-a cerut o recompensa?

- Ea a fost obligata. Mi-e colega si o cunosc destul de bine. Ca jurnalist, de multe ori ajungi sa te intelegi cu colegul tau doar din priviri. Privirea ei spunea "tot ceea ce va spun acum nu este adevarat". Pare ca un drept la replica al teroristilor, ca si cum acesti teroristi ar avea o celula aici, in Romania.