Pe cât este de popular George Coşbuc (sau, mai precis, pe cât era de popular), ne-am aştepta ca opera lui să fie cunoscută până în cele mai mici amănunte şi editată integral, ca a lui Creangă. Recitat, nu cu multă vreme în urmă, la toate serbările şcolare, la concurenţă cu Eminescu, George Coşbuc era un familiar al publicului şcolar, iar această familiaritate dădea iluzia că e un scriitor care nu ne mai poate rezerva nici un fel de secrete. Ca scriitor popular, Coşbuc este, în poezie, echivalentul lui Creangă, cu o la fel de rafinată şi densă erudiţie a tradiţiilor regionale şi naţionale. Dacă însă Ion Creangă beneficiază de multă vreme de o ediţie critică de opere complete, posteritatea lui George Coşbuc nu s-a învrednicit încă într-o astfel de performanţă, ce ar fi ţinut de domeniul firescului cu atât mai mult cu cât avem de-a face cu un scriitor ce s-a bucurat de o mare popularitate, factor favorizant, în principiu, pentru satisfacerea unei curiozităţi integrale faţă de o operă relativ uşor de cuprins. Dacă nici Coşbuc nu a beneficiat până acum de o ediţie critică de Opere complete, atunci ce să ne mai aşteptăm la astfel de ediţii, ca ideal cultural ce face parte din normalitatea unei culturi, în cazul unor scriitori foarte productivi şi mai greu de cunoscut în amănunt, cum sunt Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu sau Tudor Arghezi?

Coşbuc pare astăzi (şi chiar este) un subiect încheiat pentru critica şi istoria literară, ca Vasile Alecsandri sau Dimitrie Bolintineanu: un clasic bine înrămat, un autor definitiv clasat, ca şi alţi tradiţionalişti. În interpretarea critică, oricât de inovatoare, locul său nu mai poate fi schimbat. Şi totuşi arhiva Coşbuc nu e epuizată: numeroase poezii din perioada începutului de elev năsăudean au rămas în revista manuscrisă a liceului, "Muza someşană". Descoperiri ale unor scrieri minore animă posteritatea recentă a l