Curios, umorul domnului Videanu si demagogia ieftina si ridicola a domnului Vanghelie au avut, in recent incheiata campanie electorala pentru primaria Bucurestiului, un neasteptat punct comun: nu au vorbit despre gropi. Dl Vanghelie nu a pregetat sa promita o apa curata – fara a preciza de ce ea nu este curata nici macar in sectorul pastorit de dumnealui – si o curatenie a orasului cu samponul (aceeasi remarca). Au vorbit, in schimb, locuitorii orasului, inclusiv ai acelui sector, cum am putut vedea in documentarul TV realizat de dl Tatulici chiar duminica 3 aprilie, despre gropi, asfalt, murdarie etc.
La fel cum vorbeste de ani de zile presa, radioul si televiziunea, cu zeci de fotografii si cum spunem, noi toti, ca este inadmisibil acest aspect dezgustator la o capitala care doreste – peste nici doua saptamini! – sa intre in Europa cu o imagine a strazii rara chiar in India, Maroc sau Egipt. Vorbim inutil. Nici un primar de sector sau municipiu nu a pregetat, de la revolutie incoace, sa promita la alegeri si sa uite, dupa.
Mai mult, in cartierul in care locuiesc, din jurul strazii Matei Voievod, nici sub comunism si nici chiar inainte, nu-mi amintesc sa se fi reparat vreodata caldarimul. Copil fiind, in timpul razboiului, calcam, pe cite stiu, cam prin aceleasi gropi, fie pe carosabil, fie pe trotuar, pe care le ocolesc si acum, ca pieton sau la volan, este drept, in conditiile a ceva mai multa lumina noaptea decit atunci. Am astfel placerea – sadica? – sa calc prin gropi cu valoare istorica si de care ma simt atasat sentimental, abia asteptind sa povestesc nepotilor – de voi avea vreodata – cum mi-am sucit eu glezna, „pin paspatru, uite chiar asilea, baiatu’ mosului“. In 2004, la o intilnire cu domnii Basescu si Stolojan la GDS, primul, atunci doar primar, s-a aratat surprins ca si domnii intelectuali de acolo tot intrebari despre asfal
