Grea, dar placuta sarcina am de la Observator cultural. A raspunde la intrebarea ce inseamna revista Cultura pentru mine este ca si cum ar trebui sa-mi deschid jurnalul si sa sintetizez ultimul an al vietii mele. Sutele de pagini imaginare la o rasfoiala rapida, in patru-cinci mii de caractere.

Paradoxal este ca aceasta experienta a insemnat enorm pentru mine prin libertatea pe care am avut-o (zaresc zimbete cu subinteles la faza asta!). Voi incerca sa explic afirmatia incepind cu o scurta prezentare a traseului scrisului meu ce include in mod evident si revista unde am povestit un an de zile despre ArhiTeme(ri).

Absolvent de Istoria si Teoria Artei ce ma aflam, am fost surprinsa si emotionata cind profesorul Alexandru Beldiman, cu care facusem un curs de istoria arhitecturii (de altfel singurul curs aplicat care presupunea vizitarea de monumente din cei patru ani de studiu), ne-a pus sa lucram serios pe un text care constituise lucrarea de an, in vederea publicarii. Abia terminaseram facultatea si urma sa scoatem o carte semnata de mai multi autori, toti tineri absolventi. Efortul a constat nu doar in scriere, dar si intr-o documentare asupra unor cladiri din Bucuresti despre care nu se stia mare lucru, dar care erau interesante prin numele arhitectului care le proiectase sau prin diferitele functii pe care le indeplinisera. Din entuziasmul tinerilor absolventi si sustinerea profesorului Beldiman si a asistentei Cristina Woinarowschi a iesit la iveala volumul Arhitectura bucuresteana, secolele XIX - XX. Nu este deci intimplator ca urmatoarele mele manifestari scriitoricesti au fost in domeniul arhitecturii, si nu in cel al artelor plastice, pe care l-am aprofundat in facultate. Traseul editorial continua cu binecunoscuta revista Casa Lux, unde scriam pentru rubricile Case istorice si Colectii si colectionari.

A venit apoi propunere