CAFENEA Casa Capsa a fost, decenii la rand, o veritabila emblema a "Micului Paris". Dar si un "camp de lupta", unde inteligenta era arma suprema, iar o replica acida conta mai mult decat o salva de artilerie. de VASILE SURCEL COLABORARE. Grigore (centru), in 1872, alaturi de sefii de atelier, primii sai angajati francezi O vorba de duh care circula intre cele doua razboaie mondiale definea Capsa drept locul "Unde vin toti seniorii, si se mananca scriitorii". Superelegant Casa Capsa a fost si "frontul" pe care, decenii la rand, s-au purtat razboaiele spiritului. Eroii acelor batalii sunt astazi numele "grele" ale literaturii romane. Eroi cu adevarat nemuritori, cu mult mai celebrii decat generalii galonati, despre care nu-si mai aminteste nimeni.
FAMILIA. Istoria Casei Capsa e unita cu destinul unei familii de macedo-romani, urmasi ai cojocarului Dumitru Capsa. Sosirea lui pe meleagurile noastre a fost legata de unul din cele mai dramatice episoade ale istoriei balcanice: distrugerea din temelii a orasului Moscopole, splendida capitala a aromanilor, rasa de pe fata pamantului, in 1788, de artileria otomana. Supravietuitorii acelui genocid s-au risipit in cele patru zari, iar multi dintre ei au venit in Tarile Romane. Prin 1782, Dumitru Capsa s-a refugiat mai intai la Brasov, unde s-a si insurat cu Zamfira. Apoi s-a mutat in Bucuresti. El a avut patru baieti, iar Constantin, mezinul familiei a fost singurul care a preluat meseria tatalui sau: cojocaria. Devenit un adevarat artist, "Cojocar de subtire pe piata Bucurescilor", Constantin s-a insurat cu o fata din Ploiesti, cu care a avut apoi 12 copii. Patru dintre ei, si anume Vasile, Anton, Constantin si Grigore, sunt cei care, la mijlocul sec. XlX, vor infiinta Casa Capsa, eleganta cofetarie care, in doar cateva decenii, avea sa devina celebra in toata Europa.
BACLAVAUA INVINSA DE CIOCOLATA. Moder
