NEGUSTOR DE VECHITURI Figura populara a Bucurestilor de la sfarsit de secol XIX, inceput de secol XX, taica Lazar era un evreu care facea comert cu vechituri. de CARMEN PLESA Inceput de secol XX - Strada Lazar, numita dupa negustorul evreu, bazar de vechituri Regele negustorilor de vechituri, taica Lazar, avea "centrul de afaceri" la "Paduchele de aur", asa cum botezasera mahalagiii rai de gura bazarul de pe langa Baratie. La inceputul secolului trecut, afacerile ii mergeau atat de bine, incat si-a extins hala de vechituri pe mai multe stradute. Una dintre ele a purtat mult timp numele evreului care domnea peste comertul cu lucruri vechi - Strada Lazar.

BAZARUL DE VECHITURI. Avea barba lunga, sura si ochi vioi. Purta haine zdrentuite si o palarie mototolita. Tragea dupa el un carucior in care erau aruncate de-a valma hainele de care se descotoroseau, pentru cativa banuti, unii sau altii. Pantaloni rupti in tur, haine de ginerica, lustruite de vreme, lenjuri ingalbenite de atata folosit, ghete fara talpa. Taica Lazar aduna tot, platea mai nimic, apoi le ducea la "centrul de afaceri". Pe stradutele de langa Baratiei, unde inflorea comertul cu vechituri, taica Lazar organizase ateliere de reparatii la vedere. Cativa mesteri, postati pe trotuare sau chiar in mijlocul strazii, carpeau si talpuiau ghete, care treceau apoi pe mana unui tigan care le lacuia cu asa de multa pricepere, incat clientul, vrajit de luciu, nu mai vedea peticele incaltarilor. Lenjeriile tocite de vreme si folosire, pantalonii rupti, camasile gaurite intrau pe mana priceputa a catorva batrane, care, prin cusaturi mestesugite si petice potrivite, le faceau "de lux", asa cum le lauda negustorul, cand ii soseau clientii.

STRATEGIE. Atunci cand pleca dupa "marfa", taica Lazar isi lua o figura plictisita, nemultumita. Privea fara interes lucrurile care i se ofereau si stramba de nas