de MONICA STEFANIA VELICU OCHIUL SOACREI Fata asta e ceva senzational! E total lipsita de spirit practic, e mereu cu capul in nori. Nu poti sa te bazezi pe ea deloc. Nu trece saptamana fara sa faca vreo trasnaie. Si macar de-ar avea si ea bunul-simt sa recunoasca. Dar intotdeauna ei i se pare ca e o nimica toata. Auziti si dumneavoastra, nimica toata un serviciu de portelan! Doamne, am simtit cum ma ia cu lesin de la inima.
Dupa cum va spuneam si zilele trecute, nora-mea "aproape" a terminat curatenia, dar mereu "se mai gaseste cate ceva de facut". Cum ar fi aranjatul dulapurilor si spalatul farfuriilor pe care nu le foloseste. Adica, pe care le-ar folosi daca as lasa-o eu, dar i-am spus macar pe-alea pe care i le-am facut eu cadou la nunta sa le tina de bune, ca nu se stie niciodata. Si-auziti vorba la ea! "Ni le-ati dat ca sa ne bucuram de ele sau ca sa le tinem in dulap, sa faca molii?" Farfurii sa faca molii n-am mai auzit, dar asta e o exprimare à la nora-mea. I-am zis eu: "Mai, fata, vine si la tine cineva, in ce ii dai sa manance, ca te stiu eu pe tine, daca le folosesti, in doua saptamani le-ai spart. Doar n-o sa le dai musafirilor sa manance in farfurii desperecheate". Pe-o ureche i-a intrat si pe alta i-a iesit... Ca acuma nu se mai pun farfurii de portelan la petreceri, ca se folosesc cele de plastic fiindca sunt mai practice si ca oricum prietenii lor nu sunt din aia care se uita la farfurii. Ei vin sa se distreze. Sa se distreze, nu-i vorba, i-am zis eu, ce, n-au loc de farfuriile de portelan? Dar dupa aia mi-am dat seama ca mai bine taceam, fiindca dac-or fi cu totii asa ca ea, zapaciti si neatenti, dupa o petrecere de-asta de-a lor nu mai ramanem cu nici una. Daca am vazut ca n-am avut succes cu petrecerile, am atacat-o cu altceva. Cu mesele la care sunt invitate rudele, adica oameni in varsta, seriosi, carora nu poti sa le dai mancarea