Vitrinele parterului Teatrului National Bucuresti din partea dreapta, acolo unde se afla Galeria Artis, au semanat in perioada 12-22 martie 2005 cu cele ale unui magazin aflat in perioada de solduri. Cifrele mari ale reducerilor incepind de la 30%, 50% si chiar 70% au avut impactul scontat asupra consumatorilor de arta. Pentru ca principiul „unde sint reduceri lumea se inghesuie“ se aplica, se pare, indiferent de ce fel de produs este vorba. Chiar cind e vorba despre produse artistice, regulile pietei si ale discount-urilor functioneaza.

Ideea de a iesi in aceasta forma de prezentare artistica apartine unui grup de sapte artisti romani, tineri aflati in perioada de virf a evolutiei lor creative: Alina Anton, Bianca Boeroiu, Ana Constantinescu, Gabriel Mihalache, Cristina Orac, Daiana Prundurel, Mihai Tudor. Intre cei sapte artisti exista mai mult decit aceasta legatura de grup artistic. Acesta este de fapt continutul unei povesti personale, o legatura intima de viata pe care am apucat sa o cunosc din doua puncte de vedere.

Povestea acestor artisti incepe in momentul in care s-au intilnit in caminul Universitatii de Arta din Bucuresti acum 7-8 ani. Au inceput prin a locui impreuna in camera 19 a acestui camin. Insa acest fapt banal a legat o relatie de prietenie artistica mai mult decit pot convingerile estetice sa o faca. Si povestea continua neintrerupt intr-o actuala coabitare a acestora foarte aproape unii de altii. Acesta este cel de-al doilea punct de vedere observat mai sus. Incredibil, dar adevarat, modul in care legatura de acum multi ani rezista asa cum am apucat sa o cunosc atunci in camera 19! Cred ca nu am cunoscut o comunitate artistica mai uman inchegata decit aceasta. Nu poti sa-i vezi pe unii fara altii, nu poti sa vorbesti cu unul fara sa-ti povesteasca despre ceilalti. Cred ca am invatat privind grupul acestor artisti ce inseamna