Actul de nastere al literaturii fantasy e publicarea, la 21 septembrie 1937, a unui roman pentru copii – Hobbitul, de J.R.R. Tolkien. In jurul povestii lui Bilbo Baggins se va construi apoi un intreg univers, cu o mitologie si istorie proprii, cu rase vorbitoare de limbi inventate (15 la numar, dintre care, Quenya si Sindar sint cele mai bine conturate), cunoscut sub numele de Pamintul de Mijloc. Desi fragmentata in sute de povestiri (terminate sau nu), poeme, romane si cicluri epice stufoase, completate de dictionare, harti si genealogii impresionante, opera de fictiune a lui Tolkien, scrisa pe parcursul a peste 50 de ani, e unitara si coerenta. Punctele de sudura sint universul fictional, Arda, care inglobeaza Pamintul de Mijloc, dar si Valinorul, tarimul zeilor, mitologia (lupta dintre Morgoth, Inamicul Intunecat, si spiritele atrase in caderea sa, pe de o parte, si Valarii – puterile sau zeii – ajutati de vrajitori, elfi, pitici si oameni, pe de alta parte) si o serie de personaje, precum Mithrandir (Pelerinul Sur sau Gandalf), ), Elrond din Imladris (Vilceaua despicata), Galadriel din Lóthlorien, hobbitul Bilbo Baggins si chiar Sauron, cel mai puternic dintre servitorii lui Morgoth si dusmanul Pamintului de Mijloc, in cel de-al Treilea Ev.
- Opera lui Tolkien a izvorit din pasiunea sa pentru lingvistica
Daca in Hobbitul tonul este oarecum jucaus, in Stapinul Inelelor (1954, 1955) si in Silmarillion (publicat postum, in 1977, de Cristopher Tolkien, fiul cel mic al scriitorului) tonul e grav, cu accente care amintesc de Ecleziast si de cintecele barzilor medievali. Ca sa-i facem pe deplin dreptate lui Tolkien, trebuie sa mentionam ca datele publicarii nu reflecta, neaparat, procesul conturarii operei, aceasta izvorind din pasiunea... stiintifica a universitarului de la Oxford pentru lingvistica. Mai intii au fost inventate cele doua limbi, Sinda