O prima intrebare care sa desparta apele: formula de succes trebuie sa fie una editoriala sau este exclusiv treaba scriitorului? Pentru ca, fiind cuantificabil (vinzari, editii, traduceri, impact mediatic), succesul este predictibil. Si cel care face predictia poate fi doar editorul, din mai multe motive: a) el cunoaste piata, b) el stie costurile succesului (pe scurt, cit trebuie investit in marketing si publicitate) si c) el are de ales intre mai multe tipuri de fictiuni care au acelasi target. Primul si ultimul motiv se pot combina in ceea ce oamenii de marketing numesc studiu de piata, care descrie asteptarile unui public, dar si gradul de saturatie pe nisa aleasa. Dar, fatalitate, un studiu de piata spune clar: subliteratura, dintre „speciile“ fictiunii, este singura care vinde ingrijorator de mult in defavoarea capodoperei. Mai ales atunci cind vorbim de carti la prima editie si de autori tineri.
- O poveste simpla, de stirile de la ora 5
Cum se poate iesi din acest cerc vicios? Nu se poate iesi, se pot schimba termenii problemei: cum pot scrie o carte buna
intr-o cultura de masa? Cum pot oferi o fictiune destul de puternica intr-o societate a spectacolului? Am ales ca studiu de caz colectia „Femina“ a editurii Pandora-M. Toate cartile aparute in aceasta colectie au trei caracteristici: sint scrise de femei, sint traduceri si toate au premii sau vinzari impresionante in portofoliu. Ele au fost testate ca formule de succes in Occident (in mod special pe piata franceza si spaniola), dar, in Romania, citeva nu au „evoluat“ pe masura faimei occidentale. Cita vreme ele au fost tratate nediscriminat, adica au fost promovate prin aceleasi mijloace, cu bugete aproximativ egale, dupa aceleasi proceduri, unde se afla explicatia succesului unora dintre ele?
Virginie Despentes, unul dintre putinii scriitori cu viata digitala – are un
