Albert Einstein a fost, cu siguranţă, una dintre cele mai strălucitoare minţi ale umanităţii, mulţi considerându-l cel mai mare savant care a trăit vreodată. Şi-a depăşit nivelul şi rădăcinile sale germane la un stadiu atât de timpuriu, încât Germania cu greu l-ar mai putea revendica. Contribuţiile lui au schimbat concepţiile asupra spaţiului, timpului şi însăşi naturii realităţii, iar ideile sale

şi-au lăsat amprenta pe aproape toate aspectele fizicii moderne.

Albert Einstein s-a născut la Ulm, în Germania, la 14 martie 1879. Tinereţea şi-a petrecut-o la München, unde familia sa avea un mic magazin de aparate electrice. Deşi nu a vorbit până la vârsta de trei ani, încă de tânăr a arătat o curiozitate vie pentru natură şi o abilitate înăscută în înţelegerea diferitelor concepte matematice, iar la 12 ani a învăţat singur geometrie euclidiană.

A urmat cursurile gimnaziului Luitpold din München, o instituţie severă şi militaristă, care nu i s-a părut deloc interesantă. Einstein ura rutina şi spiritul lipsit de imaginaţie al şcolii, iar unul dintre profesorii l-a îndemnat să plece, apreciind că indolenţa sa a afectat perseverenţa colegilor săi şi că nimic bun nu va ieşi din el.

O natură prea profundă

Era un singuratic şi nu suporta să fie condus (se presupune că ar fi avut dislexie). A îndrăgit de timpuriu muzica şi a început să studieze vioara. Când a început să recunoască baza structurilor matematice, pasiunea şi talentul său pentru muzică au devenit mai mari. Mai târziu, scria despre lipsa de îndemânare şi imaginaţie practică, care accentuau natura sa interioară, “prea profundă pentru a fi exprimată în cuvinte”.

Atunci când falimentul repetat al afacerii a determinat familia sa să plece din Germania către Milano, Einstein, care avea 15 ani, a folosit ocazia pentru a se retrage de la şcoală. După o perioadă scurtă petrecută la Mila