A ramas paralizat la 18 ani, dar a avut puterea sa ia viata de la capat. A tot manevrat scaunul cu rotile, s-a foit de colo pana colo si nu s-a lasat pana ce nu i-a reusit aproape tot ce si-a propus. Lucian Negoita - un om pe care, inainte de a-l compatimi, il invidiezi. de ALEX NEDEA INITIATIVA. Lucian Negoita a cooptat elevii de la liceul din Dragomiresti intr-o asociatie pentru persoanele cu handicap Un Trabant oprit pe marginea autostrazii. La volan, un tanar la vreo 30 de ani sta cu picioarele iesite prin portiera deschisa. Barbatul face semne din automobil la masinile care trec pe langa el. Soferul, Lucian Negoita, nu poate sa coboare sa umble in maruntaiele rablei pentru ca e paralizat de 14 ani. Asa ca asteapta, poate s-o opri vreun sofer sa-l ajute. In cele din urma, trece tocmai o masina a Politiei. Lucian le explica oamenilor in uniforma ce si cum, iar politistii opresc la randul lor un sofer. Omul rezolva problema si Trabantul adaptat, cu manetele de frana si de acceleratie la volan, isi continua drumul. Rabla asta e o adevarata tragedie pentru Lucian. Are prostul obicei de a-l lasa taman in mijlocul drumului cam o data pe luna, insa nu se poate descotorosi de Trabant. Are nevoie de el sa ajunga la serviciu. Pacostea asta de masina l-a ajutat sa treaca peste necazul cel mare, peste nenorocirea care l-a adus in caruciorul cu rotile.

VOIA SA ZBOARE. Lucian vorbeste despre tragedie fara nici o tristete in glas, ca si cum ar povesti patania unui necunoscut. Sta in carucior in mijlocul camerei sale si incepe sa vorbeasca fara sa te priveasca in ochi. In surdina se aude muzica de saxofon. Avea pe atunci 18 ani si nenumarate vise. Terminase Liceul de aviatie, planuise la un moment dat chiar sa devina pilot. Tocmai intrase la facultate si deja se gandea la ce va face dupa absolvire: va lucra in domeniul ecologiei, va munci in natura, era fascinat. D