Luni, cand se desfasura prima runda electorala la Vatican, era palpabila impacienta ziaristilor care frematau in asteptarea fumului de pe hornul Capelei Sixtine: fum negru sau fum alb? Cand marti, la aceeasi ora, fumul alb anunta Urbi et Orbi ca noul episcop al Romei a fost desemnat de conclav, toti cei care aveau in minte complicatele reguli ale acestui singular proces electoral au dedus din des

emnarea rapida a noului pontif ca rezultatul fusese atent configurat cu mult inainte de data conclavului. Echipa din jurul defunctului succesor al Sf. Petru si-a asigurat din timp controlul asupra tuturor parghiilor, si mai cu seama a stiut cum va vota fiecare dintre cei 115 cardinali inainte ca ei sa fie incuiati solemn in compania superbei Judecati de Apoi a lui Michelangelo.

La ora la care scriu aceste randuri, toata obstea mediatica si politica a Romaniei asteapta cu sufletul la gura, cum observa mai multi distinsi colegi in editorialele de azi, sa vada culoarea fumului anuntand rezultatele votului la Congresul PSD: fum negru sau fum alb? Iliescu sau, ca sa zic asa, non-Iliescu?

Oricati rafinati esteti, istorici si colectionari de arta ar numara conclavul PSD reunit acum pentru desemnarea propriului Suveran Pontif, decorul acestei reuniuni n-are totusi nimic a face cu frescele Capelei Sixtine.

Dar, dincolo de ironia inevitabila a comparatiei, careia nu i-am putut nici eu rezista, exista cateva similitudini de fond intre desemnarea lui Benedict al XVI-lea si alegerile din PSD.

Cel putin una e evidenta: in ambele cazuri, se pariaza pe o solutie pe termen scurt. Noul Papa e cel mai in varsta cardinal ales pontif in ultimii 275 de ani, iar Ion Iliescu, daca va castiga, va fi primul presedinte mai mult decat septuagenar din 1921, de la fondarea PCR, si pana azi. Daca Papa are nevoie neaparat de Pronia divina pentru u